Am intrat pe blog din pură curiozitate. Mi-am amintit dintr-o greșeală de existența lui și am avut o surpriză plăcută să constat că am revenit tocmai în ziua aniversării. Da, au trecut 4 ani. Acea pură curiozitate m-a făcut să-mi dau seama că am ceva de spus. Nu pentru cineva anume, poate nici chiar pentru mine, dar există ceva. Ca atunci când îți dorești să scrii în jurnal pur și simplu, doar că acest gen de jurnal nu e varianta sa confidențială totuși.
Recitind postarea din 2016 mi-am dat seama că acum 4 ani s-a produs acel „miracol” al urmelor de stele despre care am scris atunci. Am înțeles încă o dată cât de repede trece timpul și cât de repede trecem noi. În tot acest timp, care deși nu pare atât de îndelungat, s-au întâmplat multe și pentru mine și pentru tine. Am înțeles încă o dată că ne aflăm într-o buclă de timp și că tot ceea ce ni se întâmplă e o reflexie a trecutului și a viitorului. Prezentul ilustrează doar urmele a ceea ce a fost și dă indicii despre ceea ce va fi.
Toate experiențele noastre nu sunt decât o variantă mai complexă a celor pe care le-am avut deja în urmă cu ceva timp, iar cele care vor urma sunt o variantă și mai complexă a celor de astăzi. În esență e vorba despre aceleași fapte în fața cărora doar stăm diferit, afișând o postură diferită, abordând deci totul dintr-o altă perspectivă dictată în definitiv de aceleași întâmplări, dar petrecute în alte vremuri.
Până la urmă nu suntem decât pionii timpului care ne poartă un pas sau doi înainte pe tabla de șah, folosindu-se de aceleași mișcări prestabilite, pentru a ne duce mai aproape de punctul final.
About reality and fantasy 